Divinitatea

“Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”

La inceput a fost cuvantul. Cuvantul este reprezentarea materiala a gandului. Faptele sunt reprezentarea materiala a cuvantului. Gand – Cuvant – Fapta. Divinitatea este o trinitate. Sfanta Trinitate. Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ei sunt de o fiinta si nedespartite.

Divinitatea a creat lumea, cu tot ce inseamna ea. Imi dati voie sa divaghez putin? Deoarece a pus in noi chiar si gandul vesniciei, ma intreb: Inainte de a crea acest univers, nu era nimic, decat EL. Nici macar materia necesara creatiei. Ce ar face cineva omnipotent si omniprezent? Cel putin din “plictiseala” s-ar apuca sa creeze ceva, de exemplu o lume. Nefiind decat EL, gandul si constiinta, a creat o lume in care sa experimenteze. Creierul nostru face asta in mod curent, prin ceea ce noi numim vis, experimenteaza si ne pune in situatii de la normal pana la bizar.

Divinitatea a gandit, a cuvantat si a aparut in fapt o intreaga lume. Binenteles ca EL e inceputul si sfarsitul, stie tot si poate tot. El nu are timp sau spatiu. Insa noi, creatia LUI, avem, pentru ca asa a vrut. A stabilit reguli, a pus ispite care merg pana la gandul vesniciei, si ca un corolar, ne-a dat liber arbitru.

Ispita suprema? Ne-a dat dreptul sa ne numim fii ai luminii (respectand regulile, binenteles). Ne-a facut dupa chipul si asemanarea SA. De ce nu am fi? Doar EL poate tot. Putem ajunge si noi creatori? Eu, tu, noi toti? De ce nu? Ne cream fiecare universul nostru. Totul inclus in constiinta suprema, Divinitatea creatoare. Concepem identitati, umbre, reincarnari… experimentam.

Credinta? E principiul suprem. CREDE… si vei putea muta muntii din loc, vei face minuni. Minuni in ochii celor care nu au aceasta credinta. Sa fie universul o creatie mentala? Posibil. Realitatea vine din reguli. Uneori, unii le modificam… dar tot aici suntem. Oare?

Avem o multime de “senzori care dau indicatii creierului, ochi, urechi, simt tactil, pentru a percepe “realitatea”. El transforma si analizeaza toate impulsurile electrice care vin de la receptori. Pe urma da comenzi. Nu vedem cu ochii, ci vizualizam ceea ce creierul a concluzionat pe baza unor impulsuri de energie. Am putea face abstractie de organele senzoriale? In loc de urechi sa transmitem impulsuri de energie de la un divers dispozitiv electronic. Ne conectam la aparate. Daca nu azi… cu siguranta maine o vom face. Si uite cum ne creem noi insine, si cei fara credinta, o lume proprie. In interiorul nostru, nu in exterior. O lume imaginara. Cat timp? Cat vrem noi. Vorba Cartii Sfinte: “Precum in cer si pe pamant.”

Ati inteles ceva?

Leave a Reply

Your email address will not be published.