In urma cu multi ani, traia o fetita. Era mereu trista, si pe drept motiv, deoarece parintii ei au abandonat-o, iar ea crestea printre straini. Lipsurile nu o ocoleau deloc. Intr-o zi, cum se plimba ea desculta, pe poteci doar de ea stiute, s-a intalnit cu un inger de o frumusete rara. Ingerul i-a spus fetiteti ca-i indeplineste orice dorinta, doar sa o spuna. Binenteles ca micuta nu a stat pe ganduri si a raspuns indata:
– Vreau sa fiu fericita!
Ingerul s-a aplecat deasupra ei si i-a soptit ceva la ureche. Din acel moment zimbetul fetitei sa instalat pe chipul ei. A stralucit in fiecare zi, ca o raza de soare. Toata lumea a remarcat asta, mai mult, indiferent cat de greu i-ar fi fost in orice imprejurare, zambetul si fericirea sau instalat definitiv in inima ei.
Vremea a trecut, fetita a crescut mare, iar viata ei era doldora de impliniri. In permanenta era inconjurata de lume, si toti doreau sa aibe o viata ca a ei. Chiar batrana fiind, zambetul si lumina de pe chipul ei au ramas prezente. Oamenii stiau povestea ei, cu ingerul pe care l-a intalnit, dar nu stiau ce ia spus la ureche. Fiind deja foarte batrana, oamenii au rugat-o sa le impartaseasca secretul, caci le era frica sa nu moara, iar astfel taina sa plece odata cu ea. Atunci ea le-a zis:
– Ingerul mi-a spus, ca indiferent cine, oricat ar fi de bogat sau de sarac, oricat ar fi de puternic sau slab, indiferent de cati prieteni este inconjurat sau oricat de singur ar fi, deci, oricine… are nevoie de mine!
