Rostopasca – Chelidonium majus

Rostopasca este o planta intalnita prin locuri umbroase din paduri, tufarisuri, gradini, pe langa garduri, ziduri, ruine, in jurul asezarilor omenesti, de la campie pana in zona montana, la altitudini maxime de 800-1000 m, fiind utilizata inca din antichitate. Toate partile plantei contin suc laptos (latex) de culoare galbena, care, in contact cu aerul, se brunifica.

Ogasim sub urmatoarele denumiri populare: ai de padure, galbena, buruiana de negi, buruiana de pecingine, buruiana de tatarca, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, galbinele, godie, harmiaiu, hilindunea, iarba randunicii, laptiuga, mac salbatec, maselarita, negeloasa, oiasca, paparuna, plescanita, salatea.

In traditia populara, sucul laptos al plantei este un leac obisnuit contra negilor, punandu-se de mai multe ori pe ei in stare proaspata. In multe parti frunzele sau telul cu care se frecau negii se arunca in locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai intai cu sucul plantei ori o spalau mai intai cu zeama calduta de rostopasca, iar dupa acea puneau frunza pe ea. Sucul laptos, adica latexul se mai punea pe bube dulci. In multe parti se fac pansamente la umflaturi si scaldatori contra durerilor de picioare. Se mai poate fierbe intrega planta si se pune impruna cu faina de malai la umflaturi si in comprese la ochi, pentru albeata.

Se recolteaza in lunile mai, iunie, iulie si august.

Se utilizeaza ramurile si tulpinile tinere inpreuna cu floriele, chiar daca unele flori sau transformat in pastaie.

Uz intern: colici hepatobiliari, dischinezie biliara, tuse convulsiva si spastica, angina pectorala, colecistopatii, hepatite acute, litiaza biliara, ciroza hepatica, afectiuni ale splinei, psoriazis.

Uz extern: cicatrizarea ranilor, tratyarea tuberculozei pielii, herpes, bube dulci, combaterea cheliei, bataturi, combaterea negilor, cancer de piele, eczeme, cataracta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.