Taranul si galbenii

Un rege se plimba odata pe un camp. Vede un taran care muncea pamantul, se apropie de el pentru a vedea cu ochii si a auzii cu urechile lui cum o duceau supusii din tara pe care o conducea.

– Buna ziua, omule!
– Buna, Maria-ta!
– Spune-mi omule, cum o mai duci, esti bogat sau sarac?
– Stapane, nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt sanatos si in putere, asa ca nu ma pot plange de nimic.
– Dar cat castigi tu pe luna?
– Maria-ta, castig 3 galbeni pe luna. Cu un galben imi cumpar cele necesare traiului zilnic, cu al doilea galben imi platesc datoria si pe al treilea galben il dau cu imprumut.
Regele nu a prea inteles exact ce vroia sa spuna omul, dar fiindu-i rusine a plecat mai departe. Ajuns la palat, vorbele acelui om ii stateau pe suflet. Stand el ingandurat, si-a chemat inteleptii, dandu-le ordin sa talcuiasca vorbele pe care le auzise pe camp. Dar nici unul nu a reusit sa desluseasca taina ascunsa in acele cuvinte.
Atunci regele isi calca pe mandria lui, si se duse la taran sa ii explice acele vorbe. Il gasii tot pe camp, muncind cu bucurie.
– Maria-ta, nu am spus numic deosebit. Cu primul galben imi cumpar cele de trebuinta si necesare mie. Cu al doilea galben imi platesc datoria catre parintii mei care sunt bolnavi, cumparandu-le tot ceea ce au nevoie. Pe al treilea galben il dau cu imprumut, respectiv imi hranesc si ingrijesc copii, deoarece si ei la randul lor vor avea grija de mine, cand nu voi mai fi in putere sa muncesc.
Placut impresionat de aceste vorbe, regele ia daruit un cadou, spunandu-i.
– Tine acest dar de la mine si sa-l imparti ca si pana acum, caci nici la inteleptii mei nu am intalnit aceasta chibzuiala.
– Multumesc, Maria-ta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.