Oda munci !?

Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta:Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Genesa 2:15-17 Deoarece stramosul meu a cutezat sa se atinga de fructul acelui pom, indraznesc si eu sa folosesc cunostintele dobandite.

Azi, majoritatea dintre noi urmarim sa avem o cariera, iar toti deopotriva suntem impinsi de cei apropiati, mai cu frumosul, mai cu “batul” sa urman o cale a munci. Nu vad neaparat ceva rau in asta. Societatea moderna, ne-a adus in situatia, ca activitate de castigare a traiului si existentei, sa devina o activitate exterioara fiintei interioare. Muncind zilnic, ore nenumarate, suntem in situatia in care propria indeletnicire, ne departeaza de realizarea noastra sufleteasca, ca fiinta umana. Emil Cioran a spus foarte frumos: “In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si  sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.

Munca in exces ne diminueaza personalitatea, devenim roboti. Uitam de noi. Nu mai avem timp sa ne punem intrebari, sa gandim, nu mai contemplam nici macar corola sublima a unei flori. N-avem timp pentru arta, prieteni, persoane dragi sufletelor noastre, adica excat ceea ce ne defineste ca oameni si ne separa de alte vietuitoare. Totul devine o rutina apasatoare, fie ca muncim pamantul sau metalul, fie ca adunam si scadem cifre sau oameni. La finalul zilei, ne dorim doar sa ne odihnim, pentru ca a doua zi sa o luam de la capat.

Nu critic munca, deoarece prin ea am ajuns sa avem atatea beneficii, inclusiv sa ne putem adresa unul altuia in timp reala, indiferent de distanta ce ne separa. Sustin ca munca exagerata este un blestem, ne tampeste si ne impersonalizeaza. Nu mai suntem preocupati de destinul nostru, de intensitatea trairilor interioare, de educatia divinului si spiritualului din noi.

Sunt convins ca fiecare cunoastem pe cineva, care a lucrat cel putin un an de zile, fara duminici si zile libere, fara sarbatori si concediu. Posibil sa fi avut un gand sau scop. L-a facut munca exagerata, mai bun, mai nobil, sau l-a trimis spre polul opus? Am ajuns sa fim sclavii muncii. O diminuare a venitului, impresia ca nu mai avem atat de mult de lucru, ne face sa ne uitam cu ura la cei care lucraza. Munca ce ar trebui sa ne innobileze… a ajuns sa ne indobitoceasca, sa faca din noi fiare si nu fiinte omenesti.

Munca in exces trebuie sa o vedem ca pe un rau, ce trebuie sa il evitam, ori de cate ori avem posibilitatea, pentru a ne pastra integritatea fizica si sanatatea mintala.

Teribila si extraordinara munca, e necesara pentru a descoperi adevarul din Genesa 2:17 “in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.

One Response to Oda munci !?

  1. Razvan says:

    Demential… Dureros de adevarat.

Leave a Reply

Your email address will not be published.