Category Archives: plante medicinale

Afinul – vaccinium myrtillus

afinAfinul este un arbust cu fructe mici, de culoare albastru spre negru. Il gasim in zone de munte, pe versantii cu umiditate crescuta si temperatura moderata, in taieturi de padure, jnepenisuri, Continue reading Afinul – vaccinium myrtillus

Salcam – Robinia Pseudacacia

Este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-30 de metri şi ramuri spinoase rare. Creşte spontan pe aproape orice tip de teren, avand o vitalitate deosebita. Are capacitatea de a fixa azotul din atmosferă. Are frunze compuse şi flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roşcate. Înfloreşte primăvara târziu, în luna mai-iunie. Il intalnim  Este intalnit si sub denumirile populare acat, artar, magrin, panar, salcam alb.

Infuzia de salcâm, este plăcută la gust şi lipsită în totalitate de compuşi toxici, este foarte potrivită pentru a fi folosită  atât ca ceai alimentar cât şi ca ceai medicinal. Preparatele pe bază de flori de salcâm sunt alcalinizante, antispastice avand acţiune asupra musculaturii netede gastrice şi pulmonare, precum şi un foarte bun calmant.

Băile generale cu flori de salcâm prezintă efecte calmante asupra sistemului nervos fiind foarte indicate şi în cazurile de încordare psihică sau de stres. Florile de salcâm calmează deasemenea tusea (sunt antitusive) şi prezintă efecte uşor sedative, liniştind stările de nervozitate şi iritabilitate. Ca adjuvant, ceaiul de salcâm se foloseşte în insomnie, în depresia cronică uşoară, ca distimie, şi în atacurile de panică.

Cel mai utilizat organ vegetal sunt florile care se recolteaza in lunile mai si iunie.

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, pirosis, astm, tuse, raceala.

Uz extern: se foloseste in tratarea ranilor si arsurilor.

Rostopasca – Chelidonium majus

Rostopasca este o planta intalnita prin locuri umbroase din paduri, tufarisuri, gradini, pe langa garduri, ziduri, ruine, in jurul asezarilor omenesti, de la campie pana in zona montana, la altitudini maxime de 800-1000 m, fiind utilizata inca din antichitate. Toate partile plantei contin suc laptos (latex) de culoare galbena, care, in contact cu aerul, se brunifica.

Ogasim sub urmatoarele denumiri populare: ai de padure, galbena, buruiana de negi, buruiana de pecingine, buruiana de tatarca, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, galbinele, godie, harmiaiu, hilindunea, iarba randunicii, laptiuga, mac salbatec, maselarita, negeloasa, oiasca, paparuna, plescanita, salatea.

In traditia populara, sucul laptos al plantei este un leac obisnuit contra negilor, punandu-se de mai multe ori pe ei in stare proaspata. In multe parti frunzele sau telul cu care se frecau negii se arunca in locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai intai cu sucul plantei ori o spalau mai intai cu zeama calduta de rostopasca, iar dupa acea puneau frunza pe ea. Sucul laptos, adica latexul se mai punea pe bube dulci. In multe parti se fac pansamente la umflaturi si scaldatori contra durerilor de picioare. Se mai poate fierbe intrega planta si se pune impruna cu faina de malai la umflaturi si in comprese la ochi, pentru albeata.

Se recolteaza in lunile mai, iunie, iulie si august.

Se utilizeaza ramurile si tulpinile tinere inpreuna cu floriele, chiar daca unele flori sau transformat in pastaie.

Uz intern: colici hepatobiliari, dischinezie biliara, tuse convulsiva si spastica, angina pectorala, colecistopatii, hepatite acute, litiaza biliara, ciroza hepatica, afectiuni ale splinei, psoriazis.

Uz extern: cicatrizarea ranilor, tratyarea tuberculozei pielii, herpes, bube dulci, combaterea cheliei, bataturi, combaterea negilor, cancer de piele, eczeme, cataracta.

Musetel – Chamomilla recutita

O intalnim si sub denumirile: romanita, mamorita, mararul cainelui, musatea, poala Sfintei Marii, romasca… Este o planta raspandita si comuna in intrega tara. Oputem gasi in locuri necultivate, islazuri, in pajisti, pe langa drumuri, si pe orice soluri saraturoase.

Cele mai utilizate parti sunt florile, dar foarte bine se poate folosii si partea superioara a plantei.

Se recolteaza in lunile mai, iunie, iulie si august.

Uz intern: gastrite hiperacide, enterocolite, colici abdominale, ulcer gastric, diaree, gripa, guturai, menstre cu dureri, stimularea functiei hepatice, astm bronsic, calmant, antispamodic, epidimita, insomnii, dezinfectant si antiinflamator.

Uz extern: abcese dentare, gingivite, stomatite, sinuzite, amigdalite, ulcere varicoase, furunculoza, hemoroizi, ulceratii si orice rani purulente, leucoree, reumatism, eczeme, arsuri, conjunctivite, in ingrijirea parului si cosmetica faciala.

Coada calului – Equisetum arvense

Coada Calului este o planta spontana, intalnita prin lunci umede, la marginile apelor de munte, pe terenuri apoase, pe terasamentul cailor ferate, ca buruiana in culturi, de la campie pana in regiunea montana, inclusiv in rape. I se mai spune si: bradisor, coada manzului, barba ursului, codae, iarba de cositor, parul porcului…

Se recolteaza in lunile iulie, august si septembrie.

Ca organ vegetal utilizat sunt tulpinile aeriene sterile, adica acelea verzi.

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, insuficienta cardiaca, tuse, bronsite, boli renale si vezicale, tuberculoza pulmonara, nisip la rinichi, calculi renali si vezicali, diureza, guta, anemie, hemoragii uterine, boli cardiace, boli hepatice, boli reumatice, diaree, abcese canceroase, osteoporoza.

Uz extern: Inflamatiile bazinului renal, pielonefrita, rani si contuzii, ulcere varicoase, tulburari de vedere, eruptii cutanate insotite de mancarimi, pecingine, hemoroizi si noduli hemoroidali, inflamatii purulente ale patului unghiilor, reducerea transpiratiei picioarelor.